Pentru voi cei care știți literatura rusă prin domnii Gogol, Cehov și Bulgakov, care știți despre ocultă – și ce are dânsa cu viețile noastre – , vulpița vă recomandă o bunătate de carte care nu e chiar roman, dar e micuță. Și se citește repede, numai dar s-o înțelegeți, că n-are să fie atât de ușor. E Noi de la Evgheni Zamiatin.

Acest măiastru Evgheni Zamiatin, cu talentul lui de rus, ne arată o lume distopică, cum ar arăta ea condusă de un regim autoritar, universal. Și cartea nu e împărțită pe capitole ci pe fragmente mult mai mici pe care le cheamă însemnări. Ca un jurnal. Dacă ar fi să mă întrebați, de la el s-au inspirat mulți scriitori, chiar domnul Orwell când a scris mult mai celebrul 1948.

Un inginer fără nume, dar cu o identitate bine stabilită în angrenajul social, numărul D-503 – dacă vă sună cumva cunoscută identificarea prin coduri – își scrie însemnările zilnice despre lumea în care trăiește. Condusă de NOI, supraentitatea statală care controlează fiecare aspect din viețișoara lui. Stați așa, să vă dau doar un exemplu:

Ziua de ieri a fost pentru mine ca o hârtie prin care își filtrează chimiștii soluțiile: toate particulele în suspensie, tot ce este de prisos rămâne pe această hârtie. Și în această dimineață am coborât proaspăt distilat, transparent. Jos, în vestibul, controloarea stătea la masa ei, privindu-și ceasul și notând numerele celor care intrau. Numele ei este U… dar ar fi mai bine să nu-i menționez numărul, poate cumva o să spun ceva urât despre ea. Deși, în esență, e o femeie respectabilă, între două vârste

Evgheni Zamiatin – Noi

Așa-i că fragmentul ăsta nu vă spune nimic? Apoi, n-am vrut să vă dau mai mult din carte să o citiți mneavoastră. Dar la o lectură mai atentă are să vă spună. Oamenii nu mai aveau nume, aveau numere și exista așa, în omul obișnuit, frica de autoritate. 

Noi… nici măcar n-ar fi o ficțiune despre viitor. E și mai mult decât atât. Mnealui, domnul Zamiatin, a analizat viitorul apropiat pe care din păcate – sau din fericire – nu l-a mai trăit, Rusia în ordinea socialistă. Și pe baza lui și-a imaginat viitorul nostru, mai îndepărtat. În care vom sărbători chiar “Ziua Unanimității” și alte bazaconii, ați zice. Dacă nu-l citiți.