Primii doi feciori au picat testul împăratului – așa cum știți din alte povești – și rămânând mezinul să-și încerce norocul, el purcese a-și căuta cele necesare. Pe drum, spre magazinul mixt de lângă palat, întâlni o babă care avea să-l bulverseze complet:

– Dacă vrei a trece testul măriei sale, împăratul, și a-i câștiga încrederea, să-ți iei cu tine din grajdul împărăției calul ăl pe care nu l-o durea burta dacă o mânca jăratec și i-a trebui a lua dicarbocalm!

Și voinicul, superstițios din fire, se întoarse îndărăt și intră taman la grajduri. Însă, ghinion! – cum zice o vorbă. Nu găsi decât o iapă și un cal, de-i numărai coastele, atâta era de slab. Și se căină, că n-are noroc. Merse spre cal – vorbele babei din uliță fiind despre un cal – și începu a-i spune cu voce poruncitoare:

– Ai să fii calul meu, și de n-oi asculta de mine jar ai să mănânci!

Calul, ni-ho-ho, ni-ho-ho! Când auzi dădu să se revolte, cu picioarele din spate,  că nu-i sunt respectate drepturile. Și voinicul nostru i-a dat a mânca jăratec și, cât ai zice acid dezoxiribonucleic, calul s-a transformat într-un superb armăsar, mai ceva ca calul Pegas. S-a mirat și calul:

– Chiar așa, fără suplimente, fără aminoacizi?

Feciorul cel mic pregăti calul și trecând testul împăratului, așa cum se ști-eee-ee-ee, primi poruncă de la acesta să purceadă la împărăția lui Verde împărat să-și aleagă una dintre mândre drept nevastă.

Pagini: 1 2