Erau o dată o babă și un moș. Și baba avea o fată: urâtă, leneșă și rea. Iar moșul avea un cocoș, care avea niște găini. Harnic și frumos. Și amândoi aveau o casă, care avea o curte.

Într-o zi era baba prin curte după de-ale gurii: ocări, bârfe, invective. Iar moșul era ocupat, cu cocoșul și găinile cocoșului. Nemaiprididind de treabă vede moșul pe baba lui și-i zice: Auzi, babă, tot n-ai treabă cât ți-i ziulica de lungă, nu vrei să-mi iei și mie cocoșul?

Baba a spus: Nu! Și așa au trăit fericiți până la și mai adânci bătrâneți. Mai ales moșul, care a lăsat-o și a plecat în lume să-și caute o altă babă să aibă grijă de cocoșul lui.