RT Bună ziua, nea Petricele!

NP No, amu domnule dragă, iată-mi-s. Zâua bună și matale!

RT Vremea bună pe aici?

NP Amu îi o țâră cald. O fo șî frig. O nins, o șî plouat. Ca la tătă lumea în aste vremuri dă… păcat

RT Vreme, vremuri… Și pentru ce-am venit, unde erați? Cum s-a întâmplat? Stăteați la teve și ați descoperit ideea care urma să vă schimbe complet viața?

NP Să stau… unde zâci mata?

RT La televizor, nea Petricele.

NP Aham. Păi, no, amu domnucule dragă, îi greu. Am ajutor soșial câ i-os bolnav șî cu capu’ șî cu toati boalilii. Șî nu mai pot lucra. Îi vorba aia, că munca-i șî păntru tractoari. Șî când nu mai poate omu’ lucra s-o lese păntru dânsele. Să să mai șî potole. Că dar nu mâncăm mai mult dăcât mâncăm.

RT Mda, cred că v-a fost greu. Și, mai departe?

NP Așe, și nu mai pot lucra. Întro zi – muerea mea era la băeț’ noștri în Jermania – șî cum stăteam io, că aș fi muncit că no, amu, domnucule dragă, munca-i șî brățară de haur curat da’ i-os bolnav, cu toati boa…

RT Știu, știu, mi-ați spus deja asta. Și?

NP Așe aș fi muncit… da’ nu mai e putință. Șî cum stăteam șî cujetam m-am pus ici pe canapea. Un om, pă canapea

RT Normal. Și?

NP Ș-amu cînd să dăschid televizoru’, telecomada fix la dracu-n praznic. Scoală Petre, cată dupe dânsa. Că când erau televizoare d-alea mari cu tub catodic, domnucule dragă, bine era că le deschideai șî cu aracul dă la roșii. Mă așăz, no, iar pe canapea să-mi ostoiesc picerele obosite. Dau drumu la televizor șâ dă la atîța chefi ce vezi parcă nu să cade să tă uiți așe cu înaintarea goalăla dânșii. Scoală Petre de-ț ia covrijei… no, amu, îmi plac covrijeii vănilați… scoală Petre de-ț pune un păhărel de jin. Șî cum mă ridicai eu’, nu-ș ce dracu’ cred că făcui o întânsătură d-aia, uita aicișa, mai jos, la șale, că mă luă cu durere, cu rău.

RT Auch! Întinderile de mușchi pot fi un adevărat inconvenient.

NP Cum spui mata! Mă ridicai să caut mai întâia dată litra dă răchiu. Să mă caut dă șale. Cată șî jinul. Dracu’ știe dac-o merje jin cu rachiu?! Am cătat șî covrijeii, șî pierdui deja fo două ore. Țțț…

RT Așa, și-atunci, ridicându-vă în mod repetat, v-a venit ideea?

NP Care idee?!

RT Ideea, cu telecomanda…

NP Aaaa… Păi, no. Nu-i nicio idee, domnule dragă. Noi avem niște vecini, oameni buni da săraci, nu-i angajează nimenea, trăiește fix numa’ din ajutoară soșiali. Șî l-am luat pă lângă mine pă ăla micu a lu’ Pantelică, să-m mai pună un jinuț, să umble după covrijei, după telecomandă. Îi dau dă undă am să mă mai ajută cu astea prîn casă. Atâta tot. Că noi dă undă dăm, nă dăscurcăm cu mult nă dăscurcăm șî cu puțîn. Am agonisit, am strâns în Jermania…

RT Cum, numai atât?

NP Da, păi, cum? Ș-acu mă pun așe pă canapea la televizor. Jine băietu ăsta, pune jinuț în păhărel, pornește televizorul, schimbă canalele. Barosan e tetea. Staț numa de vedeți:
– Tilicăă, Tilicăă!