Sau chiar un ostaș în slujba literelor. Un ostaș în slujba stabilității de țară. După un șir de non-decizii îndrăznețe ca președinte al PNL, domnul Ciucă, generalul nostru, a ales, însă, titlul cel bun. Cu „o” mic pentru ostaș, și „Ț” mare pentru țară, să-l încarce de însemnătate. Și, când nimeni nu mai credea, cartea vede în sfărșit lumina zilei. După cea a nopții, sau mă rog, absența luminii, prin frânturi de gânduri strânse pe întuneric și adăugate ziua în cuprinsul ei.

Egal cu sine însuși, calm, doar că un calm milităresc, domnul Ciucă a omis fastul lansării, lăsându-i pe alții să vorbească despre carte. Poate și pentru că i-a tot amânat lansarea. Sau poate că, spun unii, calmul său e de fapt o artă, mânuită cu precizie militară: arta de a nu face nimic. Pe care o stăpânește aproape la fel de bine ca președintele Iohannis, științele exacte având în bună măsură legătură cu milităria.

Avem reacția la cald a domnului Georgescu, care a ținut să ne menționeze că nu e un membru PNL:

Am citit o parte din ea, și copilăria domnului Ciucă m-a impresionat profund. N-am mai trăit asemenea fior din anii propriei mele copilării când, copil fiind, îl citeam pe Nicolae Creangă – sau era Ion? Ion nu era Brătianu? Ion Creangă Brătianu?! – ș-ale sale amintiri din copilărie. L-am văzut parcă pe Ionel Teodorescu în casa bunicilor…

Pixul BIC Cristal și stiloul din cancelaria Premierului cu care cred că domnul Nicolae Ciucă și-a însemnat o parte dintre amintiri, sunt adevărate arme tactice pe tărâmul scrierilor literare. În serviciul literar – ca și în serviciul militar pentru propria țară – fiecare frază e o misiune. Și domnul Ciucă al nostru pot să spun că le-a dus la îndeplinire.

Domnul Ștefan din Pașcani, oarecum confuz când l-am întrebat despre cartea domnului Ciucă, „Un ostaș în slujba Țării„, ne-a răspuns tot cu o întrebare: Care țară? Acum, n-am știut nici noi ce să-i răspundem. Și nu se cădea s-o facem cu o altă întrebare. Era prea de tot.