Ni l-o adus ficior-miu pe Eugen la țară, la aer curat.
Știi mata cutiili în care stați voi la oraș… Da bag sama c-o schimbat numai cutia că-l văzui tot în casă, cu ai lu’ Ciobică.
– Eugen, bunicule, da’ voi nu mai bateți mingea afară? – Îl întrebai eu. Ehee, pe vremea mea n-aveam, da ne făceam, din cârpușoare, și ce mai alergam după dânsa…
– Nu, tataie, k noi facem binging!
– Păi, și nu-l puteți face afară? – Doamne, iartă-mă, ce-o fi gimbingu’ ăsta?!
– Nu, tataie, k ne bate soarele-n tabletă! N-o să mai vedem nimic – și mi-a zis-o… poznă de copil